Pe-acolo, prin Cracovia

Între 22-25 mai am fost în Cracovia. A fost cea mai dezorganizată excursie pe care am făcut-o vreodată (dar şi una dintre cele mai reuşite). Pe lângă faptul că am schimbat data city break-ului de vreo două ori, plecarea din Timişoara am făcut-o la 10:30, nu la 5:00, cum plănuisem. Drumul a fost lung, de vreo 11 ore, din care am condus vreo 8-9. Încerc să-mi pun pe foaie toate impresiile (atât despre Cracovia, cât şi despre locurile pe care le-am mai văzut prin Ungaria şi Slovacia) acum, cât încă-s “calde”. 

1. Cea mai jegoasă benzinărie OMV se află în Ungaria, aproape de graniţa cu Slovacia. Produsele erau maro, de la stratul de praf care s-a depus peste ele.

2. Slovacia e un fel de Românie mai nordică. Mă refer la peisaje, care-s un mix între Banatul Montan şi Valea Prahovei. Pe alocuri, dezordinea, tufele şi gunoiul aruncat pe marginea drumului mi-au amintit de România, din păcate.

3. Dacă până săptămâna trecută spuneam că Ungaria e impecabil de curată şi organizată, acum pot spune că Polonia, ţara care nu a resimţit criza economică, o bate la acest capitol. În plus, polonezii sunt mult mai amabili, prietenoşi şi primitori decât ungurii.

4. Drept urmare, Cracovia e plină de turişti. Joi, în prima zi, ne-am dus direct în centrul vechi şi ne-am pus la o terasă. În cele două ore, cât am stat acolo, în jurul nostru am auzit engleză (americană – e plin de americani!), spaniolă, germană şi olandeză. Şi română, dacă se pune la socoteală.

5. La aceeaşi terasă, în aceeaşi seară, erau trei americani gălăgioşi, ceva ingineri la IBM, care rugau fetele şi femeile care treceau prin piaţă să le facă o poză de grup. Unele refuzau, dar majoritatea se conformau. “They never say no!”, zicea unul dintre americani, printre lacrimi de râs. Şi noi am râs cu lacrimi. La fel şi cei de la terasele din jur, care urmăreau “spectacolul”.

6. Cracovia e plină de parcuri şi spaţii verzi. Niciunde n-am mai văzut atâta verdeaţă. Totodată, în Cracovia n-ai cum să te plictiseşti. Poţi să vizitezi o grămadă de muzee, galerii şi expoziţii. Poţi să te dai cu un balon cu aer (mă rog, e mai degrabă un balon care se ridică la câţiva zeci de metri înălţime, îndeajuns cât să-ţi crească adrenalina, mai ales că poţi să vezi ce-i sub picioarele tale). Poţi să te plimbi cu o caleaşcă trasă de cai prin oraş sau cu vaporul pe Vistula. Sau poţi doar să iei cina pe un vapor de pe Vistula. Sau, dacă ai chef de senzaţii mai altfel, poţi merge la o petrecere în aer liber pe acoperişul vreunui hotel de pe malul Vistulei (noi am prins o astfel de chestie, muzica a început să cânte de pe la 10:00 şi pe la 20:00, când am trecut iar pe lângă acel loc, petrecerea era în toi). Cracovia mai are şi un aqualand, locuri speciale din care poţi închiria biciclete sau un muzeu cu exponate medievale în subteranul pieţei centrale. Şi astea-s doar câteva exemple.

7. Dacă nu eşti slab de înger, Auschwitz I şi Auschwitz II-Birkenau se află la numai 60 de km de Cracovia. Nu se percepe vreo taxă de vizitare, dar, dacă vrei, poţi dona nişte bani pentru muzeu. O taxă se plăteşte numai dacă vrei să fii însoţit de un ghid, dar şi o parte din acei bani se duc tot la muzeu. În Cracovia se pot vizita fabrica de emailate a lui Oskar Schindler, unde s-a şi filmat Lista lui Schindler, zona în care a existat ghetoul, farmacia care a funcţionat în interiorul ghetoului (a fost singura şi a aparţinut unui evreu) sau cartierul evreiesc, Kazimierz.

8. Noi am ajuns în Kazimierz cu un ghid. Era un domn la vreo 60 de ani care, după ce a aflat că suntem din România (ne-a făcut, fără să-i solicităm noi asta) o reducere de la 120 zloţi/persoană la 50 zloţi/persoană, “because you know…”. Nu ştim exact nici azi dacă acele trei cuvinte au fost de bine sau de rău. Probabil de rău. Şi poate din milă? În fine, domnul ne-a dus prin cartierul evreiesc şi ne-a povestit atâtea lucruri, încât abia am făcut faţă volumului de informaţii. Nişte cifre mi-au rămas adânc întipărite în minte: înainte de Al Doilea Război Mondial, în Cracovia trăiau între 60.000 şi 80.000 de vrei, pe când azi mai există doar vreo 500. Din cele opt sinagogi care funcţionau odată în Cracovia, doar două mai sunt folosite azi. Restul au fost trasformate în muzeu, loc de concerte sau spaţiu pentru diferite festivaluri.