Musafiri

Doamnelor si Domnilor, frati si surori, prieteni si prietene…in aplauzele dumneavoastra, initiez rubrica „sa gazduim, tata, productiile literare ale cetatenilor talentati care refuza, din modestie,  sa-si faca blog…ca , cine stie, maine-poimaine, ne trezim cu un Nobel in curte…si bine ne va fi”.
primul nostru musafir: 
Stopul 
            Îşi ura slujba… Odată, mai demult, o făcea cu pasiunea oarbă a unui incepător. Acum nu mai inţelegea de ce trebuie să revizuiască bilunar toate motelurile din districtul său. Erau prea multe pe marginea şoselei… Şi prea infecte… Desigur, era subiectiv… Acum se îndrepta spre parcarea localului Oaza Deşertului. După cum era amenajat locul, şi-a fixat idea de a-i lua o stea… Două erau prea multe… Era şi târziu…
Era anost tipul de la recepţie… Mai bine zis tejghea… Şi frustrat, clar… De prea multă vreme. Era din ce în ce mai convins că o să “pice” o stea… Nici măcar nu s-a obosit să se prefacă amabil, nenorocitul… Drept răspuns, mâine, o singura stea… 
  Se întoarse la maşină şi porni mai departe; încă două “oaze” de inspectat… 
  Îşi ura maşina…