Miez de miracol

Stii, miracolele se nasc atunci cand ti le doresti foarte tare. Cand un drum, oricat de lung sau pietros pare un fulg incoltit pe amorteala unui clopotel dezvelit. Cand noi, niste bolovani certati zi de zi, ne simtim pret de o clipa pietroaie.

Cu care nimeni nu trebuie sa se cazneasca. Miracolele iau chip cand le asteptam mai nerabdatori. Si cand promitem ca in schimbul lor, nu vom mai cere niciodata, nimic, nimanui. Cand alergand mai hotarati ca alta data, reusim in sfarsit sa batem cu piciorul restul secundelor care mor de curiozitate. Miracolele sunt cele pe care le vei gasi mereu acasa, dar pe care niciodata nu le vei putea lua cu tine.

Sunt cele care te ingheata intr-o zapada iscata din senin, dar a caror caldura te mangaie pe gat. Miracolele sunt intotdeauna cele pentru care nu trebuie sa te intorci cu fata. Fiindca ele te vor cuprinde pe de-a intregul, atunci cand esti intors cu spatele.

Miracolele se inventeaza singure, sub tutela unui suflet caruia ii e dor de ce nu a vazut vreodata. Sunt cele care aprind cu ele, o mie de lumini in jur, a caror putere te traverseaza ca un fluviu, cand inca nu stii de ce tii ochii inchisi.

Miracolele sunt cele care ne fac mai autentici. Si totusi ai nimanui, dupa ce se descarca de fericire. Pentru ca, baghetele ce pocnesc minuni, n-ar mai fi baghete, daca le-am folosi ca pe niste bastoane pentru mers lenes.

Miracolele zambesc frumos, doar tie. Ca si cand ti-ar marturisi ca nu te-au vazut de-un car de vreme rece. Si te iau de manuta, plimbandu-te pe unde anii te-au scurs de amintiri, de vise, de bucuria reintoarcerii.

Miracolele au palma mai mare ca a ta. Si-ascund harta, pe care tu nu o ai desenata nici in minte. Dar pe care ai urma-o sigur, agatat de sania care aluneca doar in statiile realizarilor necesare. Miracolele sunt cele pentru care dormi mai putin, pentru care razi mai senin, pentru care te intorci mai des, pentru care ai plati tot, pentru care nu-ti ajunge o viata sa le povestesti. Cand te va atinge unul cu gratia unui sir de turturi emotionati de ger, sa-i spui… Mi-ai lipsit, mai ramai, sa te intorci, multumesc! Si sa nu plangi…